Cooperarea internațională pentru dezvoltare (sau cooperare pentru dezvoltare, sau asistență pentru dezvoltare) reprezintă suma eforturilor pe care țările dezvoltate le fac pentru a ajuta statele mai sărace să atingă un nivel decent de viață pentru populațiile lor. În multe locuri ale lumii, mai ales în Africa sub-sahariană, cooperarea pentru dezvoltare reprezintă un efort sisific de a salva vieți.
În țările cele mai puțin dezvoltate ale lumii aproape 11 milioane de copii mor anual din cauza unor boli curabile, cum ar fi diareea sau malaria, fenomenul putând fi evitat printr-o mai bună nutriție și un tratament medical corespunzător. Mai mult de 500.000 de femei mor anual ca urmare a complicațiilor tratabile survenite în urma sarcinii sau a nașterii. Numărul persoanelor decedate în urma infectării cu HIV/SIDA a crescut în 2006 la 2,9 milioane de oameni. Malaria a provocat în 2005 moartea a peste 18% din copiii sub 5 ani, în timp ce tuberculoza a ucis 1.6 milioane de oameni în 2005. Țările în care se întâmplă toate acestea pur și simplu nu au resursele financiare, tehnologice sau umane pentru opri această pierdere de vieți omenești. Acestea sunt doar câteva dintre multele probleme de dezvoltare cu care numeroase state ale lumii se confruntă.
Cooperarea internațională pentru dezvoltare și solidaritatea internațională au fost elemente esențiale în dezvoltarea societății românești după 1989. Camioanele cu „ajutoare” au fost vârful vizibil al aisbergului, dar mii de proiecte și voluntari ai organizațiilor neguvernamentale din țările dezvoltate și miliarde de dolari donați de statele și cetățenii statelor industrializate au ajutat România să își rezolve numeroase dintre problemele sale de tranziție. De pildă, oribilele orfelinate, moșteniri ale epocii comuniste, au dispărut, fiind înlocuite de un sistem în care copiii trăiesc în condiții decente, iar un sistem de tratare a persoanelor cu HIV/SIDA este astăzi funcțional.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană a venit timpul ca societatea românească să dea înapoi o parte din sprijinul pe care l-a primit în toți acești ani, și să se implice activ în acordarea de ajutor țărilor mai sărace ale lumii. State precum Republica Moldova, Georgia, dar și țări din Africa sub-sahariană, sunt locuri în care puținii bani pe care România îi poate aloca pentru asistența pentru dezvoltare pot schimba destine și salva vieți.
Cooperarea pentru dezvoltare reprezintă una dintre politicile Uniunii Europene, beneficiind la nivelul acesteia de o atenție deosebită, exprimată, printre altele, printr-un portofoliu important de Comisar European sau o Comisie specializată în Parlamentul European. Dintre toate politicile sale, cooperarea pentru dezvoltare reprezintă cel mai bine “cartea de vizita” a UE, la fel cum asistența pentru dezvoltare, puterea de a face bine ajutându-i pe cei aflați la nevoie, este un motiv de mândrie națională în țări precum Suedia, Olanda, Marea Britanie, Canada sau Japonia. Comisia Europeană și statele membre contribuie cu aproape 60% din totalul asistenței pentru dezvoltare în beneficiul țărilor mai sărace ale lumii (un efort global de aproape 120 miliarde de dolari).
